Cine a transformat GLB în realitate

Grădinița lui Bobiță:
• Un loc cu căței, mulți căței,
• Locul în care îmi petrec toată ziua înconjurată de căței,
• Locul în care cățelușii se joacă, socializează și formează prietenii,
• Locul în care patrupezii se relaxează,
• Locul în care Bobiță zâmbește și este mereu fericit.

OK, HAI SĂ TRANSFORMĂM DORINȚA ÎN REALITATE!
Aș spune că toți cunoscuții mei au transformat grădinița în realitate, pentru că toți au avut un aport, mai mic sau mai mare. Unii descurajându-mă, alții trezindu-mi o idee, alții încurajându-mă, fiecare cu puțin, au reușit să transforme găridinița în realitate și le mulțumesc!
Acum la modul realist, tati, mami, sora, prietenul meu și eu, am transformat locul imaginar cu mulți căței, în Grădinița lui Bobiță, locul real cu mulți căței, voie bună și wof-wof!

Tati a reușit ca din grădina lui, să construiască 4 locuri de cazare pentru căței. 4 locuri de cazare despărțite, 4 locuri de cazare cu 4 căsuțe pentru căței, cu 4 locuri de hrană și apă, pentru fiecare patruped și cu un acoperiș care acoperă toate cele 4 spații, pentru ca fiecare client patruped să fie protejat.
Tati n-ar fi reușit să transporte plăcile de osb din care sunt făcute căsuțele pentru căței, fără ajutorul prietenului meu și a mamei mele. Nu sunt chiar ușor de manevrat. Nu aveam o mașină specială pentru transport, astfel că 2 perechi de mâini trebuiau să ajute la urcarea lor pe mașină, legarea și fixarea lor. Nu mai spun de faptul că ele trebuiau apoi transportate de la mașină la viitoarea Grădinița lui Bobiță.
Au fost momente de nesiguranță, neclaritate și agitație, pe tot parcursul construirii căsuțelor pentru patrupezi. Cred că e normal să fie așa la început. Toate trăirile au fost calmate de mami. Ea se pricepe la partea asta. Ea mă motivează, mă ajută să îmi structurez ideile și să le aduc la realitate cât mai bine și rapid posibil.
Cu un bebe (perfect) la purtător, sora mea s-a ocupat de încurajările în online, distribuiri, idei și interviuri surpriză. Țin minte că la înfințarea firmei, mergeam la ea aproape zilnic, folosindu-i imprimanta, chiar și când nu era acasă.. Atunci când nu mergeam eu, se ocupa ea de scos flyere sau cărți de vizită și le aducea la grădi.
Țarcurile, deși e o denumire urâtă, au fost vopsite împreună cu prietenul meu. Chiar și acum păstrează încălțările cu pete verzi de vopsea. Nu mai vopsisem până atunci, el m-a ajutat și cu inițeierea în vopsitorie. Nu mai spun de miile de momente în care îi povesteam despre ideile, planurile și obiectivele mele cu Grădinița lui Bobiță, el era acolo, neavând încotro…

A fost super faină experiența transformării, este super fain să fii înconjurată de căței și cu siguranță va fi super fain și ce urmează.
În final, le mulțumesc celor care au transformat visul meu în realitate și le mulțumesc că sunt și acum alături de mine și mă încurajează să continui. Fără ei, pe bune, nu aș putea face nimic. Vă iubesc!